Tusea este una dintre cele mai frecvente acuze ale pacientilor care se prezinta la medic. Ea poate fi expresia unei patologii pulmonare sau extrapulmonare, dar in acelasi timp este si un mecanism de protectie eficient indepartand mucusul, substantele iritante si agentii infectiosi din tractul respirator.
In functie de timpul scurs de la debutul afectiunii, tusea poate fi: acuta (durata ˂ 8 saptamani) si cronica ( ˃ 8 saptamani).
Tusea acuta este in majoritatea cazurilor trecatoare (ca cea determinata de infectiile respiratorii), dar, uneori, se asociaza cu patologii amenintatoare de viata, cum ar fi: embolismul pulmonar, insuficienta cardiaca acuta, pneumoniile severe. De aceea, pe baza istoricului medical si examenului clinic, medicul va decide daca tusea este secundara unei patologii severe, sau este o manifestare a unei afectiuni benigne.
Mai rar, in cazul copiilor, un episod de tuse acuta poate fi determinata de aspiratia de corpi straini, situatie ce necesita un diagnostic si tratament de urgenta.
Semne de gravitate
Unele simptome sau conditii asociate indica o afectiune mai severa si necesita efectuarea unor investigatii suplimentare:
- hemoptizia (expectoratia cu sange )
- durerea toracica severa
- dispneea (respiratia grea)
- febra mare
- istoricul de afectiuni maligne
- marii fumatori
Tusea cronica reprezinta o problema complexa, avand nevoie de o abordare multidisciplinara.
De cele mai multe ori, un pacient cu tuse cronica este indrumat de medicul de familie, dupa un consult initial, catre medicul pneumolog, considerand tusea ca facand parte din tabloul clinic al unei afectiuni pulmonare. Astmul, bronsita cronica, bronsita eozinofilica, bronsiectaziile, bolile obstructive cronice induse de fumat, tumorile pulmonare, pneumopatiile interstitiale difuze, sindromul de apnee in somn sunt cele mai frecvente afectiuni pulmonare care au in tabloul simptomatic tusea cronica. Tusea de orice tip, acuta sau cronica, poate fi un semnal de alarma pentru o posibila tuberculoza pulmonara, mai ales daca se asociaza si cu alte simptome sugestive: febra, expectoratie cu sange, inapetenta, scadere in greutate, transpiratii nocturne, astenie fizica, durere toracica, dispnee. De asemenea, tusea reprezinta in aceste cazuri si un factor de raspandire a infectiei tuberculoase in populatie. Medicul specialist pneumolog, dupa aflarea istoricului pacientului si efectuarea examenului clinic, va decide ce investigatii suplimentare sunt necesare (radiografie pulmonara, probe respiratorii simple si complexe, examen computer tomografic, bronhoscopie, examene bacteriologice din sputa, etc) pentru identificarea cauzei de tuse cronica.
Nu trebuie insa ignorate afectiunile din sfera ORL (rinosinuzitele cronice, disfunctia de corzi vocale) drept cauze de tuse cronica. In cazul copiilor, rinoadenoidita cronica – popular “polipii” – este cea mai frecventa cauza ORL de tuse cronica.
Exista si o serie de afectiuni cardiace (insuficienta cardiaca, tulburarile de ritm si de conducere), dar si medicatia destinata acestora care pot produce tuse cronica.
De asemenea, bolile digestive (gastrita, ulcerul si hernia hiatala cu reflux gastro-esofagian) pot determina tuse cronica, uneori ca unic simptom.
Pentru ca investigatia unui pacient cu tuse cronica sa fie completa, un consult alergologic si o evaluare imunologica sunt indispensabile, stiut fiind ca multe din afectiunile ce determina tuse cronica (rinita, rinoadenoidita cronica la copii, astmul la adulti si copii) se pot dezvolta pe un teren alergic. Medicul specialist alergolog-imunolog va indica in functie de situatie testarea cutanata alergologica, dar si investigatii de laborator specifice.
Deoarece tratamentul simptomatic al tusei (cu antitusive, expectorante si alte remedii naturiste) are un efect limitat, se impune un diagnostic cat mai precis al cauzei declansatoare si recomandarea unui tratament tintit.